La smarroccature

Testo Della Canzone

La smarroccature di Canzoni Abruzzesi

Testo di Luigi Dommarco
Musica di Guido Albanese

Una casa colonica con balcone fiorito.
Dinanzi ad essa un’aia dove i contadini sono intenti all’opera della «smarroccatura»
Motti, risa.

LE GIOVINETTE Arluce ste marrocche ‘ mbacci-a-ssole
e di sti campe te’ tutte lu ‘ddore.

I GIOVINOTTI Vu’ di li campe sete le vïole
tenete lu prufume e lu splendore.

LE GIOVINETTE Arluce da vicine e da luntène
ca ogne vèche pare d’ore fine.

I GIOVINOTTI Ci zi putésse fè’ tante cullène
pe farve duventè tutte riggine.

LE GIOVINETTE Riggine n’zi duvente, ma zi nasce
e nu’ nen seme néte pe nu regne.

I GIOVINOTTI Tenete la bellezza da le fasce
e sete di nu trone le cchiù degne.

LE GIOVINETTE Nu’ seme ggiuvinette di campagne
che campe di lavore e d’aria bbone.

I GIOVINOTTI A quille che fatijje e che guadagne
l’amore ha priparète già lu trone.

LE GIOVINETTE O ggiuvinette, ggiuvinette accorte
ca l’òmmene è na serpa traditore!

I GIOVINOTTI Pe ccarità, nen zi faceme torte:
è mmejjje a vvive ‘m pace e fè’ l’amore!

LE GIOVINETTE Pòzz’avè tante bbene chi fatijje
pe quante véche conte sti morrocche.

I GIOVINOTTI Pòzz’ésse’ bbinidette chi zi pijje
li vèsce e li suspire di ssi vocche!

Il capo dei contadini invita tutti in coro a cantare

LA CANZONE DE «LA SMARROCCATURE»

Smarrucchènne smarrucchènne
nasce tante simpatije
tra canzune e gelusije
passe l’ore surridènne.
Quand’arvè le prime rose
chi zi ‘mpegne e chi zi spose.

Smarrucchènne smarrucchènne,
tra nu sguarde e na risète,
zi duvente ‘nnammurète
nghe nu motte e nghi nu ccenne.
Quand’arvè le prime rose
chi zi ‘mpegne e chi zi spose.

Smrrucchènne smarrucchènne
arivè l’amore antiche:
tra nu giovine e n’amiche
nen zi parle, ma zi ‘ntènne.
Quand’arvè le prime rose
chi zi ‘mpegne e chi zi spose.

CORO Terra d’ore, che rrid’ a la Majelle,
m’aresbijje nell’anime l’amore;
fra le tante sciè sempre la cchiù bbelle,
terra d’arte, di cante e di lavore.

TERRA D’ORE

CORO Ddije t’ha fatte bbelle, o campagnole,
‘ddò pèssi tu fiurisce colle e prate:
luce sta terra d’ore de le fate
pe quante ragge splende ‘mbront’a tte.

Terra d’ore! Pe mme ci stiè tu sole
pe l’amore, pe rride e pe gudè’.
Ddije t’ha fatte bbelle, o campagnole,
ogne turmente passe ‘mbracc-i-à tte!

Marinaretta me’, marinarette,
vijet’ a tte che vivi a la marine!
Sopr’a ssa rena d’ora fina fine
a piedi nudi tu cchiù mejje stiè.

Mare bianche! Pe ddentr’a na barchette
quante suonne nghe tte m’ûlesse fè’
marinaretta me’, marinarette!
Ogne turmente passe ‘m bracc-i-a tte!

Ddije t’ha fatte bbelle, o muntagnole,
la gente che tti vede s’annamore,
dentr’a ssu pare d’uocchie rubbacore
tutte lu ‘ncante di sta terra stè.

Terra d’ore! Marina tutta sole!
O muntagne! Chi mè’ vi po’ lassè?
Ddije t’ha fatte bbelle, o muntagnole,
ogne turmente passe ‘m bracc-i-a tte!

Il testo contenuto in questa pagina è di proprietà dell’autore. WikiTesti è un’enciclopedia musicale con lo scopo di far conoscere a quante più persone possibile il panorama musicale.

Commenti

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *