(di
Luciano Somma –
Taddeo Scalici)
Taddeo Scalici
Doppo ch’ha faticato quarant’anne
Aspettanno na vita chistu juorno ,
mo p’’a felicità nun sta ‘int’’e panne
stu vicchiariello chiagne senza scuorno .
Spartenno ‘e sorde d’’a liquidazione ,
ca nun è assaje , cu’ tutte quante ‘e figlie ,
s’è fatto ‘e cunte e penza che ‘a penzione
l’abbastarrà pe’ mantenè ‘a famiglia .
Nu quartino , sul’isso cu’’a mugliera ,
‘e proprietà accussì , senza pretese ,
senza fa viagge , senza ascì maje ‘a sera ,
farranno abbastà ‘e sorde ‘a ffine mese .
Ma se lusinga ! Nu melione e passa
Tra acqua , luce , telefono e ati spese
Senza cuntà ‘e vestite , ‘e scarpe ,’e ttasse ,
‘o farranno truvà tanta surprese .
Le restarranno cape ‘e sarachielle
Campanno a botte ‘e stiente e privazione
Chisto è ‘o destino ‘e tutt’’e puverielle
Che già so’ fortunate ‘e avè ‘a penzione !